Casa iadului – episodul 1

bad-phoneGeorge abia se trezise. Reușise să se ridice din pat și exact atunci îi sună telefonul. Zâmbi și-și zise în sine:
– Na, bină că nu m-a sunat cu un minut mai devreme.
– Oare cine-o fi? E ora 7:30 dimineața, spuse privind ceasul cu radio de pe noptieră.

Un număr necunoscut. Își drese grasul, deschise ochii mai bine, nu care cumva să pară obosit sau adormit și răspunde:
– Alo da?
– Bună dimineața! domnul Atănăsoaie? se auzi o voce gravă la telefon. Genul ăla de avocat scorțos care te anunță că nevastă-ta a depus actele de divorț.
– Da, la telefon…
– Mă scuzați de deranj, mă numesc Adrian Jianu și vă sun din partea “Brumell și frații”.
– Cine?
– Sunt avocat domnule Atănăsoaie.
– Așa…
– Îmi pare rău să vă dau această veste, mai ales la ora aceasta…
– Ce veste? Ce s-a întâmplat?
– Mătușa dvs., Agahta Dornell a decedat. Condoleanțe!

George stătu câteva momente. Ce mătușă Agatha Dornell? Singura mătușă de-o știa în viață era Gina, sora maică-mii. Pe care o văzuse ieri, când îi dusese niște filme pe DVD-uri. Nicio Agatha…
– Îmi pare rău, nu cunosc pe nimeni cu acest nume!
– Mătușa dvs. s-a stabilit în Anglia acum 45 de ani.
– Ah, parcă parcă îmi amintesc. A doua nevastă a bunicului, parcă.
– Exact, și-a schimbat numele din Angela în Agatha. Dvs. sunteți singurul ei moștenitor.
– Domnule, e 7 jumătate dimineața. Vă arde de glume? schimbă George vocea, vizibil enervat.
– Nu, îmi cer scuze. Însă va trebui să stabilim o întrevedere, se va face citirea testamentului. Mătușa dvs. v-a lăsat ceva proprietăți.

Pe mătușa Agahta, George o văzuse doar o dată în viață. Venise în vizită în țară, la câțiva ani după Revoluție. stătuse la ei câteva zile și se înțeleseseră bine. Ba chiar corespondaseră o vreme, până când scrisorile se răriseră,. până să se oprească definitiv. Și acum să primească un telefon în care avocatul cutărică să-l anunțe că a murit. Ba, pe deasupra, că el e unicul moștenitor. Al unei femei de-o văzuse o dată în viață. Prea suna ca-n filme de categoria B sau a carte mai ieftină decât hârtia pe care era tipărită. Însă avocatul ăla scorțos cunoștea toate datele atât despre el cât și despre mătușa și alte rubedenii.

După altă jumătate de oră de vorbit cu vocatul firmei “Brumell și frații”, aceștia au stabilit o întâlnire pentru a doua zi, la sediul firmei, pe undeva pe calea Victoriei.

Va urma

No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *