Trage tare, Gigele! Dă-i cu forță!

Zilele trecute mă sună un prieten, Gică, să-i fac o vizită să-l ajut cu un dulap.
– Ce bă, unde-l muți?
– Mi-am luat unul nou!
– Brava, îți merge plugul!

După două ore eram la om acasa. M-a servit cu niște vișinată de casă și un cozonac excelent.
– Ce bun e băi cozonacul ăsta! exclam eu. Cine l-a făcut?
– L-am luat de la magazin.
– De unde mă, că vreau și eu? E scump?
– Nicidecum. Am luat cosuri cadou traditionale pentru Paste și era acolo, pe lângă vin, ciocolată și bombonele și un cozonac de ăsta.
– E așa bun băi Gigele, de parcă l-o fi făcut soacră-mea!

Și ca să vă explic. Atunci când face soacră-mea cozonac, nu poți mânca doar o felie, oricât de sătul ai fi tu. E bun, moale, dulce, dar fără ți se îndoaie de atâta dulce. Nu știu cum să explic treaba asta, însă ăia care fac un asemenea cozonac, merită toată stima tuturor!

După ce-am mâncat, hai să mutăm dulapul. Mă așteptam la un dulap, nicidecum un ditamai dressingul! Își făcuse omul la comandă un dulap imens. Doi metri jumate înălțime, pe o lățime de 3 metri și pe-o adâncime de 1,20 metri. O ditamai namilă, construită solid, din lemn dur, fără urmă de prefabricat, cu trepte ascunse între sertare, pe care te putei urca liniștit pentru a ajunge și pe primul sertar de sus. Așa ceva nu văzusem nici în filme.
– Ce-ai făcut mă nebunule? Ce dracu e ăsta?
– Dulap, șifonier!
– Păi ce vrei să faci cu el?
– Să-l mutăm de aici, că ăia când mi l-au montat nu vezi cum l-au pus?

Și m-am uitat, lăsaseră un spațiu lângă perete de un metru în stânga, în loc să-l lipească sau să lase doar 10-15 cm distanță de perete. Așa locul ăla de 1 metru arăta acolo de-a dreptul oribil, ca o carie oribilă într-o dantură perlată, perfectă. Era un gol de te durea sufletul de tot feng-shui-ul camerei.

Am încercat să-l mutăm, să tragem de el, să una, să alta. Ce vorbești… cred că avea peste 400 de kilograme drăcia aia!
– Trage tare Gigele. Dă-i cu forță, îi zic lui Gică, de ședea într-un colț, lac de sudoare.
– Nu râde, hai să-l mutăm!
– Și mă vezi că nu te ajut? Însă ți-e clar că nu-l putem urni singuri, da?
– Și ce naiba facem?
– Cheamă-l pe frate-tu și pe cumnată-tu să te ajute și ei.

Am mai stat încă o oră până au ajuns și ăia doi cu nevestele. Abia în 6 am putut urni măgăoaia din loc. După o oră de chin și jale, am reușit să-l punem unde voia Gigă, lângă perete.
Toți obosiți, trăgeam din greu, ca după maraton. Atunci, dezastru!
Auzi Gică? Dar voiam dulapul pe peretele din nord! De ce l-ați pus pe ăla de sud că arată ca naiba? Tună mânioasă nevastă-sa apărută în prag.
dressing

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *