Și culoarea alb simbolizează doliul

Ionică, originar dintr-un sat moldovenesc, a ajuns în București de mic. La vârsta de 11 ani fusese adoptat de sora mamei lui și a făcut școala în Capitală. Totuși, el a încercat tot timpul să păstreze datinile strămoșești, ca și mătușa lui, care îl creștea. La moartea acesteia, el a purtat doliu alb, spre surprinderea multora. Așa apucase el să vadă în copilărie, în Moldova. Ulterior, și-a deschis o firmă de pompe funebre, iar pentru el culoarea alb simbolizează doliul.

Și apoi, conform definiției, doliul este expresia durerii emoționale, care se manifestă prin tristețe, neputința de a se mai bucura, retragere din societate și adoptarea unui comportament tradițional culturii din care omul face parte. E drept, în tradiția românească se poartă haine de culoare neagră, pentru a marca doliul. Totuși, în regiunea Moldova, culorile de doliu sunt, aproape în egală măsură, albul şi negrul.

În Antichitate, durerea pentru pierderea cuiva drag nu era exprimată printr-o anume culoare a hainelor, ci prin sfâşierea lor. Ionică citise că negrul n-a fost niciodată singura culoare de doliu. Culorile de doliu atestate pe glob mai sunt: alb, gri, albastru, purpuriu, roşu, cafeniu, sau diverse combinaţii ale acestora. În multe țări asiatice (China, Japonia, India etc.) și în Orientul Apropiat, albul este simbol al purității și înălţării spirituale.

Sigur, mulți se minunau, dar Ionică era credincios tradițiilor moldovenești și adoptase albul drept simbol am doliului. De exemplu, mașina lui mortuară era o dubă albă. Acum, ca să fim sinceri, nimeni nu știe precis dacă el își cumpărase duba cu o astfel de culoare fiindcă dorise să se ocupe de cu totul altceva, iar apoi, ca să nu mai cheltuiască, nu și-a vopsit mașina în negru.

El însuși spunea că se apucase de meseria asta, după o îndelungă judecată. Inițial, dorise să aibă o ocupație de al cărei succes să fie absolut sigur. Tot omul are nevoie de mâncare și băutură, dar nu avea îndeajuns de mulți bani ca să-și deschidă un magazin alimentar. Apoi, auzind că în nu știu ce parte a lumii era o molimă care ucisese mii de persoane, i-a venit ideea că, în cele din urmă, toți oamenii mor. Așa că și-a înființat o firmă de pompe funebre. Poate fi găsită și pe internet, căutând servicii funerare sector 6.

Ionică nu era adeptul muncii în exces. Știa de la mătușa lui că tot ce e prea mult dăunează sănătății. Așa că nu preluase ideea celor mai vechi în branșă, care puteau fi găsiți pe Google, căutând servicii funerare nonstop. Cum adică, oamenii ăștia n-au somn? Ori poate au angajați care să preia eventualele comenzi telefonice?

El era cam strâns la mână și nu părea voia să angajeze alte persoane. Făcea singur ce putea în intervalul orar 8-21. Că doar trebuia să doarmă și el, ca orice om. Și apoi, cine să-i ceară serviciile după ora 21? E o impolitețe să suni pe cineva după ora 21. Sigur, și din această cauză afacerea lui nu mergea atât de bine precum estimase.

Dar poate că și culoarea dubei lui de serviciu alunga mușteriii, deși el nu credea asta. O dubă albă, verde sau roz trebuie doar să meargă încet și sigur. Lumea vrea doliu negru? Foarte bine! Lega niște ștergare negre de oglinzile exterioare și se respecta tradiția. Dar Ionică dorea să înmormânteze și asiatici, la o adică. Sigur, asta era numai în teorie, practic n-o făcuse niciodată, dar trebuia să fie pregătit, nu-i așa?

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *