Excursia de neuitat

În 1994 am fost în singura tabără la care m-au lăsat ai mei. Cum erau (și acum sunt, nu știu dacă se mai țin însă) scumpe, abia atunci ai mei m-au lăsat, mai ales că era prin septembrie, abia făcum 14 ani, aveam buletin și parcă nu trebuia să stau tot timpul sub ochii profesorului, ca “puștanii” de 12 ani.

Și cum, mai tot timpul, eram de capul nostru, ce să facem? Ziua făceam tot felul ne nebunii, iar seara unii se duceau la discotecă, alții prin oraș.
Fiind orășelul mic (vorbim de Predeal), ce mare chestie era de făcut după ora 22? Mai nimic, totul închis. Nu găseai un butic deschis, poate doar vreo crâșmă din aia de categoria a III-a, însă ce să caute pe acolo niște flăcăi bucureșteni, unși cu toate alifiile?

kissmomÎn prima zi am fost lăsați mai liberi, însă seara am văzut ursoaica despre care ni se povestise de când ajunsesem la cabană. Cu două săptămâni în urmă, cabanierul fusese ucis de ursoaică. Erau două cabane, distanță între ele de 200 de metri, în stânga era calea ferată, apoi orașul, în dreapta era o vale, un pârâu, iar apoi, pădurea deasă. Inițial se vorbise să avem o cazare ieftina predeal 6Apartaments, însă profesorii s-au opus:
– Lăsați domne copiii la cabană, în mijlocul naturii, nu în oraș, unde-i smog și poluare!

Cum exact în valea aia românii știau să arunce gunoiul, mirosul atrăsese o ursoaică cu 3 pui care-și făcea veacul prin pădurea aflată la nici 100 de metri de cabană. Și nu știu cum naiba de-n seara aia se întâmplase să fie cabanierul pe afară. A surprins ursoaica, aia l-a fugărit nițel și exact la 2 metri de ușa cabanei l-a atacat. I-a tras o labă și l-a decapitat, apoi a plecat frumușel înapoi la groapa de gunoi.
Da, o poveste cutremurătoare, însă astea au fost faptele. Sau, cel, puțin, așa ni s-a spus nouă. Că ne-or fi mințit sau nu, ei știu.
Însă, peste câteva zile am văzut și eu ce înseamnă urs mare. Era ursoaica iar la groapa de gunoi, în vale. Noi ne strânseserăm afară și-am iluminat groapa de gunoi cu lanternele. Și-am văzut-o. Mare fraților, ditamai animalul.

Ursoaica nu s-a sinchist de noi, dar a plecat în scurt timp. În schimb, nu știu cum, un pui i-a rămas în urmă. Însă nu acolo, la groapa de gunoi, ci lângă cabană. Și eu, în inconștiența-mi caracteristică, am luat-o la fugă după el.
Și fugea… Doamne, ce repede fugea puiul ăla de urs! Așa că, ajungând la jumătatea drumului între cele două cabane, adică abia alergasem 100 de metri, puiul o cotise la dreapta, către pârâu, făcându-se apoi nevăzut în pădure. M-am întors înapoi la cabană, pe înserat. Parcă dintr-o dată de la zi s-a trecut la noapte, de parcă trăsese cineva obloanele pe nepusă masă.

La cabană lumea era îngrijorată. Dacă mă mai întorc sau dacă m-a păpat ursoaica? Noul cabanier era pregătit să vină după mine, înarmat cu pușca, iar pe lângă el, vreo 4 elevi mai mari, de vreo 16-17 ani, înarmați cu baionete și cuțite, veneau în salvarea mea.

Și eu am intrat îăn cabană cu mânile în buzunare, fluierând de parcă toată lumea era a mea! Nu vă spun ce scandal a fost atunci. Însă, a fost o excursie de neuitat!

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *