De ce au succes jocurile de genul Sim City?

Eu unul nu înțeleg cum de au succes niște jocuri imbecile, de genul Sim City. Am jucat primul joc, acum 20 de ani, sau când a apărut, dar atât. Acum am văzut c-au ajuns pe la Sim City 6. De unde naiba atâta succes?
Aș putea să bag în aceeași oală și jocurile de tip strategie, care mie nu mi-au plăcut niciodată. Dai click undeva pe hartă și fac treabă omuleții ăia, dau cu sapa, apoi trebuie să dai click iar să vină o echipă de muncitori, să planteze grâu, apoi să aștepți să treacă o zi (cam 3 luni în joc), ca să crească grâul ăla, să fie numai bun de recoltat etc. O tâmpenie fără margini, dacă mă întrebi pe mine. Așa sunt și jocurile alea idioate de facebook, foarte căutate de milioane de utilozatori. E ușor să dai câteva clickuri acolo, dar greu al naibii să pui mâna pe-o cazma să sapi via… Dar îți plac strugurii, bagi boabă după boabă în tine, când clickuiești acolo, în mediul on-line…
SimCity Meteor

Însă revin la Sim City. Trebuie să faci străzi, să creezi uzine, fabrici, să vină lumea, să faci stații de poliție, de pompieri… Și ceva ce n-am înțeles, cel puțin în primul joc, era rapiditatea cu care drumurile se făceau franjuri, parcă-parcă era vorba de Bucureștiul nostru capitalist!

Trebuia într-una să repar străzile, de-am crezut la un moment dat că mă ia jocul de vreo proastă de face totuarul întruna. Apăreau acolo mașini peste mașini, Dumnezeu știe de unde izvorau toate, se dădeau jafuri, trebuia să trimit pompierii, poliția, salvările, fel de fel. Nu apucam să dau click undeva să stingă focul, că-ntr-un alt colț, făceau ăia scandal, se supărau pe mine că n-au șosele reparate!

Nu știu cum unii ajungeau primari, guvernatori, ba chiar președinți. Pe mine mă hiuduiau ca pe echipa națională de fotbal! Așa că i-am dat un delete frumos la tâmpenia aia de joc și m-am reapucat de Supaplex. Așa le-am arătat eu lor. Și acum văd că e jocur cu nr. 6 din tâmpenia aia sinistră. Ca și jocurile alea cu fotbal! Nu înțeleg, de unde bucuria asta de-a juca ceva pe care îl poți juca oricum, numai să ieși din casă. Parcul e aproape, o minge e 5 lei, iei 3 prieteni, câte două beri de om și încingeți o miuță de toată frumusețea.
A, pe lângă astea în care tu ești o echipă de fotbal, mai sunt și alea în care ești manager de echipă de fotbal. Vinzi jucători, cumperi, ceva de nedescris. Și sunt la mare căutare jocurile astea, de nu-ți vine să crezi!
Înțeleg jocuri camioane, cu mașini sau cu împușcături. În viața reală nu prea ai șanse să conduci un Dodge Charger, ori o Zonda, să fii Chuck Norris care iese cu camionul din groapă, să împuști de la 2 kilometri vreun taliban, sau să arunci în aer vreun pod strategic. Alea le poți face în jocuri. Însă ca să joci fotbal, în loc să ieși cu mingea în parc, e peste puterea mea de înțelegere…

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *