Cezar și afacerile profitabile

Acum câțiva ani se deschisese, cu oarecare tam-tam o piață la Morarilor. Nu a ținut afacerea acolo mai mult de 1 an, stricându-se definitiv, în prezent în piață fiind 2 vânzători, unul la cele 2-3 magazine cu produse prăfuite, altul la legume ofilite. În jurul lor, vreo 5-6 “băieți de bine“, împrumutați de la crâșma de categoria a III-a din apropiere, jucând table și înjurând de mama focului.

La începuturi, ne împrietenisem cu Cezar, un nenișor de-și deschisese în piață un magazin de mase plastice. Castroane, capace, pahare, storcătoare, scurgătoare etc. După 2 luni a început să aducă fel de fel de alte chițibușuri. Lucruri de care aveai nevoie în casă. N-a mers. Însă nu era treaba că nu i-a mers lui. Nu a mers nimănui acolo. O fi fost el vad, însă lumea nu cumpăra. Țărani cu legume și fructe nu a venit niciunul, fugind de prețurile mari pentru tarabe. În jumătate de an, Cezar a închis prăvălia. După câteva luni își deschisese un chioșc de sucuri, în fața pieței. A stat două luni acolo, apoi a plecat.

Într-una din zile l-am întrebat ce afacere merge în țară. Mi-a zis fără să stea pe gânduri că pompele funebre merg.
– Cum mă?
– Simplu. Lumea continuă să moară, slavă Domnului.
– De ce slavă Domnului?
– Că aia de pompe funebre e singura afacare care-mi merge din plin!

Omul avea dreptate. Rata mortalității depășise rata natalității în țară, iar antreprenorii de pompe funebre înfloreau. Auzisem de unul care își făcuse 3 sedii în București. Era coadă la ușile lui!

Recunosc, o discuție de genul ăsta nu e la îndemâna nimănui. Însă, vrem-nu vrem, moartea face parte din ciclul vieții. Te naști, trăiești, mori. Și asta nu se va schimba mai niciodată. Întotdeauna când auzim de acest subiect, ne uităm urât într-o parte, scuipând a dispreț:
– Putem schimba subiectul?

Nimeni nu vrea să se gândească la moarte. Le e frică de ea. Mai puțin bătrânilor. Unii o așteaptă cu amărăciune:
– Mai vine aia odată? Că m-am plictisit de când o aștept.

Pe vremuri, bunicii își cumpărau cele trebuincioase pentru “viața de apoi” cam din primele pensii. Haine, sicriu, lumânări, de toate. PE vremuri, erau mai greu de procurat. Strângeai bani pentru ele, nu era ceva ușor. Însă azi, dacă ai nevoie (și vei avea!), treaba e simplă. Cauți pe internet “pompe funebre bucuresti” si ai dat de profesioniști. D-le un telefon și nu trebuie să te ocupi tu de nimic. Nimănui nu-i place să facă treaba asta deloc plăcută. Tu ia o bere. Sau două. Nu mai mult de 20, căci nu vrei să-ți facă și ție urmașii cele trebuincioase înainte de vreme!

original

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *